(Desfiintarea mitului mineriadelor)
Partea a XXI-a
Dupa ce v-am purtat prin aventura propriei mele vieti, timp in care in doua randuri, la o diferenta de 17 ani intre prima si a doua perioada, am ajuns “vinovatul de serviciu” al acestei natiuni, voi face un remember al desfiintarii, probabil pentru mult timp, al mitului rau al mineriadelor.
Fiecare guvernare, indiferent cat de buna sau proasta a fost, a avut ceva cu care a reusit sa intre in paginile instoriei. Bunaoara Guvernarea CDR + PD si Presedentia domnului Emil Constantinescu, desi a avut multiple sincope si neimpliniri, stangacii de neadmis in sectorul economic, totusi, prin luarea deciziei de a permite avioanelor NATO drept de survol deasupra Romaniei in drumul lor de a bombarda Serbia, a netezit drumul spre o structura militara selecta, in urma caruia vinovatul de serviciu a fost gasit in persoana ultra-nationalistului sarb, Presedinte al Serbiei, Slobodan Milošević. Cea de-a doua mare decizie a mandatului lor a fost aceea de a pune punct cu orice chip amenintarilor repetate ale “terorii negre” aflata sub conducerea unui personaj de trista amintire, sindicalistul Miron Cozma. Dupa revolta de la Costesti a urmat pacea de la Manastirea Cozia facuta intre Radu Vasile – Premierul Romaniei din acea perioada (caci am avut vreo trei premieri in acest mandat al CDR + PD si anume, Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu) si acest personaj malefic, o bruta, care prin atitudinea lui si a ortacilor sai, total anticivica si imorala, a distrus pentru o perioada lunga de timp imaginea Romaniei si a romanilor in lume. Finalul mineriadei s-a consumat o data cu infrangerea de la Stoenesti, concretizata cu arestarea si punerea aceluiasi individ si a adjunctilor lui sub acuzatia deosebit de grava de subminare a puterii de stat.
Concret, evenimentele s-au desfasurat cu urmatoarele actiuni destabilizatoare si incendiare pentru aceasta natiune, si in urmatoarea succesiune.
Dupa ce si-au petrecut in liniste sarbatorile si mini-vacanta de iarna, la indemnul lui Miron Cozma, in ziua de 4 ianuarie 1999, minerii au intrat in greva generala. Totul a pornit de la decizia Guvernului de a inchide minele Dalja, Barbateni si Campu lui Neag. Grevistii, aflati la ultima greva de importanta nationala, au intocmit o lista de revendicari, printre care se aflau: mentinerea in activitate a celor trei mine, plata la zi a salariilor si, nu in ultimul rand, acordarea a doua hectare de pamant si 10.000 de dolari fiecarui miner care va mai fi disponibilizat. Dupa mai multe runde de negocieri purtate la Petrosani intre liderii grevistilor si reprezentantii Guvernului, toate esuate, Miron Cozma a luat decizia de a pleca cu toti minerii spre Bucuresti. Astfel, in dimineata zilei de 18 ianuarie, circa 10.000 de ortaci au plecat vrand-nevrand, pe jos, catre Capitala. Marea victorie "minereasca" a fost inregistrata 3 zile mai tarziu la Costesti, unde aproximativ 3.000 de jandarmi au fost luati prizonieri de catre cei aproape 25.000 de mineri si "alte categorii sociale", stranse pe drum de ortacii plecati din Valea Jiului. Dupa infrangerea suferita de catre fortele de ordine la Costesti, Gavril Dejeu, ministrul de interne de atunci si-a pierdut fotoliul, locul sau fiind ocupat de Dudu Ionescu, care l-a destituit imediat pe generalul Gheorghe Lupu, coordonatorul trupelor de la Bumbesti-Jiu si Costesti.
Ultimul pas al mineriadei demarate in data de 4 ianuarie 1999 l-a reprezentat semnarea "Pacii de la Cozia".
Pentru ca nimic din intelegerile facute prin Pacea de la Cozia nu au fost respectate, liderul minerilor si-a schimbat obtiunea, si de aceasta data, Miron Cozma avea in plan parcurgerea intregului traseu, urmarind sa dea o lovitura puterii de la acea vreme.
Minerii s-au imbarcat in 50 de autobuze in zorii zilei de 17 februarie. Primul baraj al forțelor de ordine, aflat in dreptul localitații Bradești, jud. Dolj, a fost depașit de catre protestatari. La ora 5 a dimineții, marșul a fost oprit de catre forțele de ordine la Stoenești, jud. Olt. Au fost distruse autobuzele, iar minerii au fost atacați cu grenade lacrimogene și loviți violent. Conform unor surse neoficiale, in incaierare și-au pierdut viața 15 mineri. Miron Cozma a incercat sa se refugieze in localitatea Caracal, insa a fost capturat pe drum. El a fost arestat la ora 9 a aceleiași zile, alaturi de 500 de mineri.
Finalul a fost dramatic caci, minele au fost inchise, liderii minerilor (chiar si cei de conjunctura) au fost arestati, disponibilizarile au continuat, iar cele 10.000 de dolari si 2 hectare de pamant au ramas la stadiul de simpla promisiune iar pedepsele au fost si ele pe masura. In timp ce Miron Cozma a incasat 10 de ani de puscarie, "locotenentii" sai, respectiv Romeo Beja, Vasile Lupu, Constantin Cretan si Dorin Lois au primit cate cinci ani de inchisoare pentru subminarea puterii de stat. Singurul care nu a facut nici macar o singura zi de temnita este Romeo Beja care a fugit din tara, imediat dupa ce instanta a dat sentinta. Conform rechizitoriului intocmit de organele de cercetare, in timpul celei de-a cincea (si ultima) mineriade (18-22 ianuarie 1999), au fost aduse pagube de 130 miliarde de lei vechi Ministerului de Interne, Ministerului Transporturilor si Ministerului Industriilor si au avut loc confruntari violente intre politisti, jandarmi si mineri pe traseul Petrosani – Bumbesti – Tg. Jiu – Costesti – Ramnicu-Valcea – Manastirea Cozia. Peste 300 de persoane au fost agresate, printre acestea aflandu-se si oameni ai legii.
Ce se poate spune cu certitudine este ca, Mineriada din 1999 condusa de catre Miron Cozma a fost o lovitura de stat esuata.
Fostul Presedinte al Romaniei Emil Constantinescu, in putine cuvinte a spus aproape tot despre ce putea sa insemne pentru tara aceasta ultima mineriada si anume – "Daca lovitura de stat care avea ca obiect in primul rand pe Presedintele Romaniei…ar fi reusit, in acest moment Romania nu ar fi fost nici in NATO, nici in UE si in mod categoric ar fi fost intr-o situatie chiar de dezintegrare".
Totusi, desi au fost morti, am avut mari distrugeri si ne-am compromise imaginea de tata si natiune, singurul vinovat de serviciu ramas in memoria populatiei a fost minerul Miron Cozma, desi deciziile lui de multe ori au fost influentate de politicienii potenti ai vremii.
Va urma,
Analist politic
prof. univ. dr. Florentin SCALETCHI
