Judecarea sub control judecătoresc a şapte persoane suspectate de un viol colectiv în judeţul Vaslui, investigarea de către presă şi a altor persoane aflate în situaţii similare în diverse părţi ale ţării, a determinat o anchetă a Consiliului Superior al Magistraturii, care, în oraşul moldav, a constatat grave neglijenţe ale procurorilor. Infracţiunile la viaţa sexuală, care multe sunt cu violenţe, fiind vechi de când e lumea, şi care, prin ele însele, nu reprezintă un lucru neobişnuit. Ceea ce a surprins este creşterea lor exponenţială, în condiţiile în care nu toate victimele – din motive de pudoare, sau ale vârstei – nu reclamă faptele organelor penale. Situaţia socială – şomaj, abandonarea şcolii – este un factor care, totuşi, nu este determinant. Sunt făptuitori de violuri oameni căsătoriţi, care ar putea fi bunici, şi totuşi nu se jenează să dea curs impulsurilor bolnave. Să ne gândim la Dominique Strauss-Kahn, fostul preşedinte al FMI, ce a agresat o cameristă de culoare într-un hotel newyorkez, nu prea tânără, şi nici grozav de atrăgătoare. Demnitarul avea şanse să devină candidat la preşedinţia Franţei din partea Partidului Socialist. Acesta, din cauza tentativei de viol, şi-a compromis definitiv cariera publică. Având mulţi bani, victima şi-a retras plângerea, şi, respectiv, acesta a rămas liber. Violenţa este în primul rând o stare de spirit şi care se manifestă şi în domeniul relaţiilor sexuale, fiind o caracteristică a fiinţei umane, dovadă fiind faptul că Decalogul o incriminează, ca atare.
În această săptămână, luni, am auzit o emisiune de istorie la România Actualităţi, consacrată lui Mihai Viteazu. Ca să obţină postul de domn al Ţării Româneşti, a trebuit să plătească la Înalta Poartă o sumă mare, pe care a împrumutat-o de la oameni bogaţi, îndeosebi de la turci şi evrei. Cum banii trebuiau restituiţi şi Mihai Bravul nu-i avea, acesta a tăiat capul creditorilor. Original mod de a stinge datoriile, dar nu este singura persoană care a procedat astfel.
Aşa fiind, chiar dacă Inspecţia Judiciară a CSM va sancţiona pe unii dintre procurori şi judecători, fără ameliorarea climatului social şi economic şi fără un standard moral mai adecvat, nu sunt şanse de a se micşora criminalitatea. O lume ideală nu există nici la noi, şi nici în altă parte a acestei lumi învolburate.
Pe plan uman şi personal violenţa este o manifestare a răului greu de suportat, dar este total inacceptabilă şi îngrozitoare când se manifestă în domeniul relaţiilor internaţionale. În condiţiile expansiunii terorismului internaţional, victimele actelor de violenţă sunt mii şi mii de persoane, care nu sunt angajate cu nimic în lupta agresorilor barbari. Modul predilect de acţionare a agresorilor sunt atentatele sinucigaşe. Victimele se găsesc prin pieţe, moschei, şi în alte locuri aglomerate.
Recent, Turcia, cea de-a doua mare putere militară din NATO, a cerut convocarea ambasadorilor acestei alianţe, pentru ca ţările care fac parte din această grupare să-i ofere un sprijin în lupta pe care o duce împotriva Statului Islamic şi a militanţilor kurzi. Pentru acţiunile întreprinse împotriva grupărilor musulmane, Turcia a primit sprijin unanim, dar în privinţa luptelor cu partizanii kurzi, care sunt bombardaţi atât în Irak, cât şi pe teritoriul Turciei, poziţia aliaţilor nu a fost de sprijin total. Unii ambasadori au cerut guvernului de la Ankara să continue tratativele cu kurzii, care sunt o naţiune care, după părerea mea, au dreptul la un stat independent. Kurzii sunt un popor cu identitate specifică, bine determinată, musulmani, de altfel, care nu sunt nici arabi, şi nici turci. Ceea ce le lipseşte este un stat, care l-au dorit insistent încă după Primul Război Mondial atât ei, cât şi evreii. Ultimii au devenit stat independent din mai 1948, dar kurzii sunt în continuare ai nimănui. În nordul Irakului, kurzii au dobândit autonomie, dar în Turcia şi Siria nu o duc deloc bine. Aceasta este o mare nedreptate, atât pentru kurzi, cât şi pentru palestinieni, că nu au un stat al lor.
Nedreptăţile istoriei, alături de inegalităţile sociale şi economice de tot felul, precum şi caracteristicile inerente fiinţei umane, sunt sursele violenţei.
Violenţa nu poate fi lichidată în întregime, dar poate fi estompată prin eforturi comune, ghidate de echitate şi de un simţ al dreptăţii nealterat de diverse considerente politice. Şi apoi, să nu uităm cuvintele: ”Cine ridică sabia, de sabie va pieri”. Violenţa trebuie combătută şi prin mijloace esenţial militare, şi nu numai prin acţiuni poliţieneşti.
Adrian Man
31 iulie 2015
P.S.: La 30 iulie 2015, academicianul Emil Burzo, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române a împlinit vârsta de 80 de ani. A fost sărbătorit într-un cadru solemn, cu participare internaţională, în Aula Magna a Universităţii Babeş Bolyai. Îi doresc mulţi ani, dar, îndeosebi, multă putere de muncă, care a fost ţelul vieţii domniei sale într-o viaţă plină de încercări, dar încununată şi cu multe succese.
