Vizita Custodelui Coroanei, Principesa Margareta şi a Principelui Radu la Cluj. Perspectivele monarhiei în România

Cu prilejul sărbătorilor pascale din anul Domnului 2017, Principesa Margareta şi Principele Radu au făcut onoarea să ne viziteze oraşul. Cred că municipiul nostru, capitala Transilvaniei, merită acest lucru şi clujenii i-au primi cu toată deferenţa şi respectul. La Catedrala Ortodoxă, familia regală a participat la slujba Învierii, iar a doua zi au fost prezenţi la Catedrala greco-catolică ”Schimbarea la Faţă”. Fiindcă am o anumită vârstă ce nu-mi permite să mă deplasez noaptea, pot să relatez mai multe despre modul cum au decurs lucrurile la Oficiul Liturgic de la Biserica Română Unită de pe Bulevardul Eroilor. 

Cuplul regal ajuns la Biserica greco-catolică în timpul predicii PS Florentin, care a întrerupt Pastorala, credincioşii i-au întâmpinat în picioare şi i-au aplaudat, doi copii în costume naţionale le-au oferit pâine şi sare, iar la sfârşitul ceremoniei Principesa Margareta a ciocnit cu o fetiţă un ou roşu, rostind cuvintele tradiţionale ”Cristos a Înviat!”. Au fost momente emoţionante şi mă consider privilegiat că le-am fost contemporan.

Deşi România este o republică, în mod cert românii privesc cu respect familia regală, care se comportă într-un mod care îi onorează şi aduce un omagiu poporului nostru.

Aşezarea pe temeiuri normale a relaţiilor între Coroană şi instituţiile statului a început încă în timpul mandatelor preşedintelui Emil Constantinescu şi a ultimului mandat al preşedintelui Iliescu. Apoi regele Mihai, la împlinirea vârstei de 90 de ani, a fost omagiat în Parlamentul ţării şi de atunci nu au mai fost probleme. Regele Mihai şi Principele Radu ne-au ajutat să intrăm în NATO, între timp am pierdut pe regina Ana, iar Mihai este ultimul şef de stat care a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial. I s-au restituit proprietăţile ce i-au aparţinut. Îi dorim să supravieţuiască cât mai mult în lupta cu boala şi vârsta.

Se pune problema ce şanse are monarhia să revină în fruntea statului, ţinând seama că aproximativ 1000 de ani noi am avut domni în cele trei principate române, iar din 1867 şi până în 30 decembrie 1947 am fost regat.

Cu oricâtă simpatie aş privi majoritatea regilor şi reginelor României, chiar dacă ora regelui de la Televiziunea Publică ar continua multă vreme, nu cred că un referendum, în condiţii de deplină libertate ar fi restaurat legalitatea.

În lume, s-a revenit la monarhie în două ţări? în Cambodgia (Kampuchea) şi în Spania. La Phnom a revenit în fruntea statului prinţul Norodom Sihanouk, bun prieten cu Nicolae Ceauşescu care într-o vreme a coabitat cu comuniştii, dar în realitate a fost un simplu instrument, iar în Spania revenirea la monarhie a însemnat instalarea democraţiei după lunga dictatură a lui Franco.

Sunt cazuri de excepţie, dar regula este că majoritatea statelor democratice acestea sunt republici, chiar dacă sunt şi republici autoritare, cum ar fi Cuba, Venezuela, Siria etc.

Avem monarhii care sunt exemplu de democraţie cum sunt Marea Britanie, Olanda, Belgia, Norvegia, Suedia, Danemarca etc., dar repet, forma de guvernare majoritară este republicană.

Voi face o scurtă incursiune şi în biografia monarhilor din România.

Carol I cu aşa lungă domnie după Cuza a proclamat independenţa ţării şi regalitatea, iar bilanţul acestuia a fost eminamente pozitiv, chiar dacă în timpul vieţii sale a avut loc Răscoala din 1907.

Ferdinand, ajutat mult de regina Maria, alături de un corp de elită de bărbaţi de stat (Brătianu, Iuliu Maniu) a creat România Mare şi a inaugurat perioada de glorie a naţiunii noastre prin restabilirea ţării în frontierele fireşti şi a contribuit la renaşterea culturală. Nu cred că România va reveni la graniţele din 1918, dar este bine să avem relaţii bune cu Republica Moldova, indiferent cine vor fi guvernanţii de la Chişinău. Păcat că Ferdinand a avut o domnie relativ scurtă din cauza unei boli incurabile.

Următorul monarh, Carol II a dezamăgit profund. În timpul Primului Război Mondial şi-a părăsit regimentul şi a plecat la Odessa să se căsătorească cu Zizi Lambrino. S-a anulat această căsătorie şi s-a căsătorit cu principesa Elena a Greciei cu care a avut un copil, Mihai. A abandonat-o şi pe aceasta şi s-a încurcat cu Elena Lupescu, care i-a fost o tovarăşe de viaţă până la sfârşitul vieţii. În anul 1926 pentru doamna Lupescu a renunţat şi la coroană, dar apoi şi-a dorit-o cu ardoare. În timpul guvernării lui de 10 ani (1930-1940), a alunecat treptat spre autoritarism, iar în 1938 a instaurat dictatura regală. În această perioadă, l-a asasinat pe Zelea Codreanu şi alţi legionari, a dus o politică externă ezitantă, a pierdut Basarabia şi Bucovina de nord, o parte din Ardeal şi Cadrilaterul. În 1940 Antonescu l-a obligat să părăsească ţara şi l-a reinstaurat ca rege pe Mihai. Nu trebuie uitat că monarhul acesta a făcut foarte mult pentru cultură.

Mihai a revenit la conducerea ţării într-o perioadă foarte tulbure. Antonescu a fost arogant cu el, nu l-a băgat în seamă, dar tânărul monarh a fost alături de forţele democratice şi a înfăptuit Actul de la 23 august, datorită căruia după război toată zona ocupată de maghiari a revenit la ţara noastră. Cât timp a fost suveran, România nu a putu să fie comunizată integral. Am fost singura ţară din estul Europei care a avut monarhie până la sfârşitul lunii decembrie 1947. Afirmaţia lui Băsescu că Mihai cu orice risc nu trebuia să semnase abdicarea este pur şi simplu eronată. Ori semna, ori refuza acest lucru, comuniştii l-ar fi alungat din ţară, deci el nu a săvârşit nicio trădare. A urmat apoi exilul şi chinul şi umilinţa la care a fost supus în anii 1990-1996 pe care Majestatea Sa le-a suportat cu tact şi demnitate. În consecinţă şi domnia lui Mihai este una pozitivă, chiar dacă i s-ar putea aduce unele reproşuri, dar aceasta este treaba istoricilor obiectivi.

Aş dori ca din cele câteva considerente expuse să arăt că regimul monarhic sau republican nu sunt esenţiale pentru salvgardarea valorilor democratice. Decisiv este regimul politic, indiferent dacă în fruntea ţării este un preşedinte sau un suveran.

Cu siguranţă, Monarhia trebuie respectată şi rândurile mele încearcă să-i aducă un bine meritat omagiu prilejuit de vizita Principesei Margareta şi a Principelui Radu la Cluj.

Adrian Man

20.04.2017