Recentul voiaj al Suveranului Pontif în locurile sfinte, când redactez aceste rânduri, este în desfăşurare. Am scris intenţionat „locuri sfinte” şi nu Ţara Sfântă, deoarece Papa, pe lângă Israel, a vizitat Iordania, oprindu-se şi la Iordan, unde a fost botezat Mântuitorul, apoi pe muntele Nebo, de pe care Moise a văzut Pământul Făgăduinţei şi a cercetat şi Teritoriile Palestiniene, unde se va constitui viitorul stat al acestei populaţii atât de încercate.

    
Această vizită coincide cu aniversarea unui deceniu de la istorica vizită a unui Papă într-o ţară majoritar ortodoxă, eveniment ce a fost posibil printr-o deschidere spe toleranţă şi înţelegere – nu lipsită de adversităţi a Patriarhului Teoctist şi a Preşedintelui Constantinescu. România îşi aduce aminte cu plăcere de acele zile însorite, la propriu şi la figurat. L-au evocat cu respect – autorităţi şi cetăţeni – pe Ioan Paul al II-lea care, de multe ori, a rememorat cu emoţie momentul din Parcul Izvor, când mulţimea a scandat minute în şir „unitate, unitate!”. În această lună, la Bucureşti, s-au organizat manifestări omagiale şi îmi exprim speranţa că Benedict al XVI-lea va ajunge şi pe pământul patriei mele.
    Nu este un lucru fără importanţă să fi vizitat de un Papă. Locuitorii din Iordania, Israel şi Teritoriile Palestiniene au acest prilej plin de semnificaţii, chiar dacă relaţiile dintre evrei, musulmani şi creştini, ultimii reprezentând 2% din totalul populaţiei autohtone, nu sunt dintre cele mai bune. Recent, am auzit o emisiune la RFI cu privire la statutul creştinilor din această parte a lumii. În aparenţă, nu există nici o discriminare. În Israel şi Teritorii se organizează pelerinaje, sunt multe lăcaşuri de cult, dar, în realitate, lucrurile nu sunt deloc simple. Există un contencios între Sfântul Scaun şi statul Israel pentru anumite imobile şi această vizită nu le va putea soluţiona. Sunt şi evrei extremişti, intoleranţi, care nu-i agreează pe musulmani şi creştini. De asemenea, nici la musulmani nu găsim mai multă înţelegere pentru cei care sunt altfel decât ei. Dacă o femeie, având capul neacoperit, se rătăceşte
într-un cartier arab, aceasta este privită ca o extraterestră. Toţi  cei care practică marile religii ale lumii recunosc că fiecare om are libertatea de conştiinţă, dar problemele apar când principiile trebuie şi puse în aplicare.
    Benedict al XVI-lea are anumite particularităţi, care nu creează auspiciile cele mai favorabile pentru ca vizita să se desfăşoare fără incidente. În raport cu evreii, trebuie luat în considerare că este german şi, în adolescenţă, a fost înrolat în armata acestei ţări. Apoi, a ridicat excomunicarea şi faţă de un episcop tradiţionalist, care neagă Holocaustul şi, în fine, este un adept ferm al creării unui stat palestinian independent. Musulmanii îi reproşează că, citând un împărat bizantin, a arătat că Islamul şi-a impus religia cu sabia, şi nu cred că a fost prea departe de adevăr. Un rabin important, la 12 mai, critica pe Suveranul Pontif deoarece, vorbind de Shoah, a spus despre victime că ar fi fost ucise şi nu asasinate şi nu a precizat că naziştii, şi nu alţii, au exterminat milioane de coreligionari. Nu cred, totuşi, că evreii au monopolul suferinţei, deşi ce li s-a întâmplat în secolul trecut depăşeşte orice închipuire. (Un preot arab catolic din Gaza îi reproşa Papei că nu a vizitat şi această zonă palestiniană, deoarece pe acolo a fost traseul parcurs de Familia Sfântă, când s-a refugiat în Egipt, după naşterea lui Iisus.) Papa nu are nevoie de avocaţi, dar maniera în care sunt comentate itinerarul acestuia şi manifestările publice la care participă îmi aduce aminte de discuţiile din anul 1453, de la Constantinopol, în zilele în care turcii îl asediau şi în care teologii polemizau cu vehemenţă, cu privire la sexul îngerilor.
    Pentru orice observator obiectiv, reverberaţiile deplasării Papei sunt pozitive şi reprezintă un moment de graţie pentru această parte a lumii, atât de însângerată, şi care este, totodată, un loc de referinţă pentru cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaică, creştină şi musulmană. Ca să nu fie discuţii, le-am enumerat în ordine cronologică.

14.05.2009

 
Adrian Man

P.S.
Îl felicit pe domnul profesor Marius Porumb, Directorul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, pentru alegerea Domniei Sale ca Membru titular al Academiei Române, la Adunarea Generală a acestui înalt for de cultură şi ştiinţă, din 30 aprilie 2009. Parafrazând Cronicarul: „Nasc şi în Transilvania oameni….”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.