Arpi Gabos, un bărbat comunicativ, în vârstă de 44 de ani, din Cojocna, spune că la această oră este un chinuit rău de cei doi fraţi ai săi, Attila şi Tibi şi afirmă acest lucru deoarece poartă deja cu ei un război de lungă durată. Mărturiseşte, bătut bine, marţi, 6 decembrie, pe coridoarele I.M.l. Cluj că în urmă cu o zi a fost agresat de către cei doi, hotărâţi să-l omoare, nu alta. Arată, în acelaşi timp, că dacă ar ceda presiunilor fraţilor săi şi-ar pierde până şi ultima sursă de existenţă, ferma de animale pe care a înfiinţat-o în 2008 împreună cu Attila, mai mare cu un an decât el.
Omul îşi scoate din buzunar telefonul mobil şi-mi demonstrează că şi-a filmat de-a lungul anilor, cu conştiinciozitate, toate patimile suferite: de la gunoiul de grajd cu care fraţii i-au blocat accesul tractorului în ferma pe care o deţine împreună cu Attila, apoi înfundarea conductei pentru eliminarea dejecţiilor, încât a ajuns să le scoată cu mâna şi până la cea mai nouă şicană, cea de luni – care a şi dat semnalul începerii bătăii – blocarea cu o tocătoare autopropulsată a accesului tractorului său spre baraca proprietate personală. Oftează bărbatul adânc, după care îşi continuă confesiunea: “Când am tras tractorul în curtea casei părinteşti m-am trezit cu intrarea blocată de acea tocătoare. Iar când am coborât, Attila a scos un lanţ şi a dat să mă lovească în cap cu el, însă am reuşit să mă feresc. După ce-au văzut că nu m-au atins au sărit la mine cu pumnii, înarmaţi cu acelaşi lanţ şi m-au înfăşurat cu el. Attila a început să mă bată rău de tot, în timp ce Tibi mă ţinea ca să nu pot riposta. M-a şi muşcat urât, la un deget, Attila, însă şi eu l-am muşcat de mână când mi-a băgat pumnul în gură”. Mărturiseşte, şocat, că nu se aştepta la atâta nerecunoştinţă din partea lui Attila, fiindcă în anul 2007 i-a salvat viaţa – nu şi piciorul, însă – după ce acesta şi l-a prins la o culegătoare de porumb: “M-am chinuit timp de aproape două ore ca să i-l scot din trapă şi tot eu am fost cel care l-a purtat şi prin spitale, doi ani de zile, perioadă în care a suportat nouă operaţii. De asemenea, el şi fratele m-au convins să renunţ, în scris, împreună cu ei la partea mea de moştenire, pentru ca apoi s-o convingă pe mama – care suferă şi de o boală psihică – să-l pună pe el unic moştenitor. De aceea ei doi se poartă cum se poartă cu mine, numai ca să plec şi să-mi las munca de o viaţă şi casa părintească. Eu locuiesc în hotar, aici am doar ferma de animale – dar unde să merg şi cine să mă ajute să-mi mut zecile de animale şi să-mi ridic o nouă clădire, plus toate facilităţile necesare pentru o asemenea treabă”? Continuă apoi, cu un zâmbet larg, arătând că şi pentru el luptă cineva – şi această persoană e chiar o rudenie apropiată: “Verişoara mea – cea care deţine jumătate din averea gospodăriei unde stă mama – a atacat acum în justiţie mânărelile fraţilor mei şi mi-a promis că după ce-şi va obţine partea tatălui ei, care e fratele mamei, mi-o va oferi mie gratuit, doar ca să se facă odată dreptate şi-n familia noastră. Mă răsplăteşte pentru că încă de mic, din vremea când aveam numai 7-8 anişori culegeam, special pentru ea, frăguţe de pe dealurile din jurul satului şi i le duceam acasă. Şi, odată cu trecerea timpului, ea şi familia ei s-au ataşat şi mai mult de mine aşa că uite, acum, ajuns la greu, nu mă lasă baltă”. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii al I.M.L., de unde se întoarce în scurt timp cu un certificat în care medicii i-au recomandat între şapte şi opt zile de îngrijiri.
Miercuri, 7 decembrie îl apelăm telefonic pe Arpi Gabos. Acesta ne declară că a luat deja legătura cu şeful de post din comună şi se va prezenta abia sâmbătă, 10 decembrie, la postul de poliţie din Apahida, unde va depune plângere penală împotriva fratelui hrăpăreţ. Cât despre Attila, mărturiseşte că nu are habar dacă la rândul său s-a prezentat la I.M.L., ca să-şi scoată certificat pentru muşcătura pe care i-a pricinuit-o, însă promite solemn că-şi va “vinde” scump pielea – de dragul fetiţei şi soţiei sale, pe care nu vrea să le lase în voia sorţii, fără nicio sursă de subzistenţă – aşa cum vor fraţii lui.
