Doborârea unui avion rusesc la graniţa dintre Turcia şi Siria a creat o tensiune foarte intensă între cei doi vecini. Războiul din Siria, care durează de aproximativ 4 ani, nu a putut să-l îndeparteze pe conducătorul Siriei, Bashar al-Assad , iar acest lider este în plină ascensiune, după ce în zonă au intervenit ruşii, care au făcut ca situaţia de acolo să se complice şi mai mult. Ruşii vor să îşi menţină baza militară din Siria şi să devină un factor ce nu poate fi ocolit în rezolvarea problemei de acolo şi oriunde există situaţii încordate. Când au început bombardamentele rusesti, acestea au atacat cu mai mare intensitate adversarii preşedintelui, si nu gruparea extermistă ISIS. Atacurile americanilor şi ale francezilor nu au modificat prea mult situaţia pe frontul de luptă, deoarece oricât de energice ar fi atacurile aeriene, cineva trebuie să ocupe teritoriile deţinute de ISIS, ori, deocamdata, Vestul nu vrea să se implice cu trupe terestre.
Nu ştim cu exactitate ce s-a întâmplat în timpul incidentului, deoarece fiecare parte are versiunea ei. Oricum, relaţiile economice dintre ruşi şi turci s-au deteriorat pentru o vreme îndelungată, iar guvernul american , prin preşedintele Obama, i-a îndemnat la calm şi reţinere, deci la dialog. Să nu uităm însă că Turcia este o ţară de tranzit pentru exportul de energie – gaz metan şi petrol- pe care îl face Rusia. Pe de altă parte, mulţi rusi îşi petrec vacanţele în Anatolia, unde au şi multe proprietăţi.Aş mai adăuga ceva: în prealabil, turcii i-au avertizat de două ori pe ruşi să le respecte spaţiul aerian.
Consider că şi dacă s-a violat spaţiul aerian al Turciei, doborârea avionului a fost o măsură excesivă. Este adevărat că turcii i-au avertizat, în prealabil, de două ori pe rusi, să nu le violeze spaţiul aerian. Nici Turcia nu este un aliat fidel NATO, deoarece fiul preşedintelui Erdogan a făcut exporturi cu petrolul provenit de la ISIS.
Ankara este un partener comercial foarte important al României şi orice situaţii conflictuale din zonă nu fac altceva decât să aducă şi prejudicii ţării noastre.
Rezolvarea conflictului sirian ar reduce gradul de terorism din Europa şi afluxul de emigranţi din Siria. Este adevărat ca nimeni dintre refugiaţi nu doreşte să vină în România, dar , prin mecanismul redistribuirii, cel putin 6000 de persoane vor ajunge aici. După cum se vede, în această lume globalizată, orice se întâmplă mai mult sau mai putin semnificativ, ne afecteaza şi pe noi.
Oricât ar fi bombardaţi teroriştii, chestiunea nu se rezolvă numai în acest fel deoarece aceştia sunt prezenţi in Siria, Irak, Yemen şi în nordul Africii. De aceea, este necesară şi o intervenţie terestră, dar cu trupe musulmane, şi nu occidentale, deoarece s-ar da conmflictului şi o tentă religioasă şi numai de acest lucru nu este nevoie, în aceste vremuri de conflict între civilizaţii.
Până acum, relaţiile turco-ruse, în decursul anilor, nu au fost proaste şi nu ar trebui să uităm că o situaţie încordată a existat numai la sfârşitul Primului Razboi Mondial, precum şi în 1945, când sovieticii au vrut să pună stăpânire pe Bosfor si Dardanele. Cât priveste relaţiile României cu Turcia, au fost constant bune după razboiul de independenţa din 1877, când ne-am eliberat de otomani. În acest context, România ar trebui să fie în continuare un factor mediator, fiindcă este interesul tuturor părţilor implicate în conflict.
26 noiembrie 2015 ADRIAN MAN
PS Recomand cititorilor mei cartea scriitoarei bieloruse Svetlana Aleksievici – laureată a Premiului Nobel în 2015 – ”Dezastrul de la Cernobîl”, apărută la Editura Corint, care este un roman non-ficţional, impregnat cu multe reportaje. Îndrăznesc să fac acest îndemn deoarece a fost prezentat elogios de doamna Rodica Binder, în România Literară. Este bine scrisă şi nu trebuie citită în nouă ani, cum a spus Mircea Cărtărescu la lansarea celui mai recent roman al său. Prezentarea lui Gabriel Liiceanu, făcută prietenului său la ultimul târg de carte, mi s-a părut excesivă şi exaltată şi îmi aduce aminte de adagiul latin: ”Non multa, sed multum”.
