Mircea Gheorghe Abrudan, cercetător științific la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca, a vorbit despre cartea „Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918-2023”, semnată de istoricul austriac Oliver Jens Schmitt. Abrudan a afirmat că lucrarea „pare scrisă la comandă pe genunchi”, iar scopul cărții este acela de a declanșa linșajul mediatic împotriva BOR.
„Grobianismul abject al lansărilor cărții lui OJSchmitt de la Cluj (am participat) și București (am urmărit on-line) manifestat în discursurile extrem de agresive și descalificante intelectual ale amfitrionilor arată de fapt miza și scopul cărții: linșajul mediatic al instituției a cărei istorie în ultimii o sută și ceva de ani pretinde că o restituie. Prin aceste evenimente, Editura Humanitas cade într-o hrubă hidoasă, ceea ce e foarte trist. În ceea ce-l privește pe autor (pe care l-am cunoscut în decembrie 2014 la Cluj-Napoca cu ocazia lansării cărții despre Skanderbeg în românește, pe care o am cu autograf și pe care nimeni dintre vorbitori nu o mai pomenește acum, pentru că nu servește profilului de istoric contemporanist pe care-l afișează de vreo 6-7 ani), evoluția sa istoriografică e una spectaculoasă, fiindcă de la medievist și bizantinolog la specialist în fascism și comunism e cale lungă, strict profesional vorbind. Aici ar fi de reflectat și de întrebat: care-i miza, ce sau cine a determinat metamorfoza sa, pentru că transformarea e una majoră din punct de vedere al profilului unui istoric al secolului XXI, când cercetătorii se focalizează și ultraspecializează pe perioade limitate de timp, chiar și un secol fiind o durată extrem de mare, darămite saltul de la sec. 15 la sec. 20. Despre cartea referitoare la BOR între 1918 și 2023 sunt sigur că o seamă de colegi, din rândul istoricilor profesioniști și specialiști ai perioadei vizate, vor scrie în vremea următoare și o vor face în mod competent, eu mă rezum în a menționa că aceasta pare scrisă la comandă pe genunchi, și dincolo de discurs, osatura ei e defectuoasă tocmai pentru că nu apelează la surse primare, totul fiind fundamentat sau speculat pe literatura de specialitate, aleasă (omisă !?!) însă selectiv, ceea ce e evident pentru orice istoric onest care cunoaște epoca/epocile și literatura de specialitate. Pe de altă parte, cartea cea nouă a lui OJS ar trebui să ducă la coagularea unei echipe serioase de istorici români (sunt destui, cu o operă importantă și relevantă) laici și clerici, care să redacteze în comun o nouă sinteză sau un nou tratat de istorie a Bisericii Ortodoxe Române de la începutul secolului 19 până în prezent, ceea ce ar reprezenta un real câștig atât pentru societatea românească, cât și pentru biserica majoritară și ne-ar ajuta să ieșim din cercuri vicioase, presupoziții, bănuieli, acuze, părerologie etc. Dixi et salvavi animam meam!”, a scris cercetătorul Mircea Gheorghe Abrudan, pe pagina sa de Facebook.
Astfel de cărți nu sînt referințe. Nimeni, de la noi sau din străinătate, ce cît de cît citște și judecă nu le ia în seamă. Acestea sînt pentru a descuraja și demoraliza oamenii. Dacă Biserica este terfelită oamenii sînt ca frunza uscată bătută de vînt.
Și eu sunt de acord cu ce spui !
Din păcate ,este f multa babilonie ,lucru deloc bun .
Consecințele se vad și ne mai întrebăm de ce sunt toate acestea așa !
Unde este Dumnezeu din sufletul lor !
Unde l-au pus ?
Mai exista !
Credința mai multa trebuie ,rugăciune și nadejdie !
Alt fel suntem cu toții înghițiți de haosul întunericului !
Pace tuturor ,
Acuma vin toți nefericiții din vestul Europei sa ne învețe istoria reala a României pentru ca noi nu suntem în stare sa o spunem asa cum a fost ea, cu bune și cu rele