O firmă clujeană a reuşit să trimită, prin intermediul Tribunalului Cluj o cerere la Curtea de Justiţie prin care autoritatea să intervină într-un litigiu în care Registrul Auto Român pretinde faptul că pentru produsele comercializate de o societate din municipiul Cluj-Napoca este necesară certificarea/omologarea produselor, în timp ce societatea pretinde că declaraţiile de conformitate prezentate atestă faptul că suntem în prezenţa unor produse de calitate echivalentă produselor originale. Cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire, Tribunalul Cluj a admis cererea societăţii Capoda Import Export SRL şi a decis să dea curs cererii de sesizare a Curţii.
Potrivit avocatului clujean Flaviu Costaş, ”Tribunalul Cluj – Secţia Mixtă de Contencios Administrativ şi Fiscal, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a admis o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la produsele de o calitate echivalentă produselor originale. Mai precis, cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire, Tribunalul Cluj a admis cererea societăţii Capoda Import Export SRL şi a decis să dea curs cererii de sesizare a Curţii cu următoarea întrebare preliminară:
“Este compatibilă cu art. 34 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene practica organelor române competente (Registrul Auto Român) de a solicita importatorilor interni de produse asimilate produselor originale să deţină certificate de omologare a produselor, pentru produsele care provin de pe pieţele altor state membre ale Uniunii Europene?“.
Cererea intervine într-un litigiu în care Registrul Auto Român pretinde faptul că pentru produsele comercializate de o societate din municipiul Cluj-Napoca este necesară certificarea/omologarea produselor, în timp ce societatea pretinde că declaraţiile de conformitate prezentate atestă faptul că suntem în prezenţa unor produse de calitate echivalentă produselor originale în sensul art. 1 lit. u) din Regulamentul (CE) 1400/2002 privind aplicarea art. 81 alin. (3) TCE categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate în sectorul autovehiculelor şi că astfel, conform art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 80/2000, obligaţia de omologare sau certificare nu există”, arată Costaş.
Amendă de 2.000 de lei
Firma Capoda, societate cu sediul în România, comercializează în acest stat membru produse şi piese de schimb care permit repararea, întreţinerea şi funcţionarea autovehiculelor, pe care le achiziţionează de la societăţi cu sediul în alte state membre. Din decizia de trimitere reiese că, în urma unui control efectuat la 21 iunie 2011 de RAR, acesta a constatat că societatea menţionată comercializează în România pompe de apă şi filtre de combustibil pentru vehicule rutiere care intră în categoria pieselor care privesc siguranţa circulaţiei şi protecţia mediului, fără ca aceste produse să fi făcut obiectul unei omologări sau al unei certificări în conformitate cu legislaţia naţională. În consecinţă, printr‑un proces‑verbal de constatare şi de sancţionare a acestei contravenţii din 28 iunie 2011, RAR a aplicat societăţii Capoda o amendă în cuantum de 2 000 lei (RON) (aproximativ 454 de euro). Firma clujeană a arătat că aceste produse fuseseră achiziţionate de la societăţi cu sediul în Germania şi că erau însoţite de certificate care ar atesta că ar fi vorba despre piese de schimb originale sau piese de schimb de calitate echivalentă, în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 1400/2002, aflate în liberă circulaţie în alte state membre. Pe de altă parte, aceste documente ar atesta de asemenea faptul că produsele în cauză au fost fabricate în aceleaşi unităţi de producţie ca şi echipamentele de origine şi că ar fi fost omologate de autorităţile competente ale statelor membre în care au fost produse. În aceste condiţii, Capoda a apreciat că, în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce, aceste produse trebuiau să fie exceptate de la obligaţia de omologare sau de certificare prevăzută de dreptul românesc. Capoda a sesizat Judecătoria Cluj‑Napoca cu o cerere de anulare a acestui proces‑verbal din 28 iunie 2011. Prin sentinţa pronunţată în anul 2012, această instanţă a admis cererea, apreciind că, deşi piesele în litigiu intră în categoria pieselor pentru care dreptul românesc impune o procedură de omologare sau de certificare, ele pot, în temeiul definiţiilor „pieselor de schimb originale” şi „pieselor de schimb de calitate echivalentă”, prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (t) şi (u) din Regulamentul nr. 1400/2002, să fie asimilate unor produse de origine, în sensul articolului 12 punctul 1.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000. În consecinţă, instanţa a statuat că aceste piese trebuiau să fie exceptate de la procedura de omologare sau de certificare, conform articolului 1 alineatul (8) din ordonanţa menţionată. Sesizat cu recurs împotriva acestei sentinţe de către RAR şi de către agentul care a întocmit procesul‑verbal din 28 iunie 2011, domnul Bejan, Tribunalul Cluj a reformat sentinţa pronunţată şi a menţinut validitatea acestui proces‑verbal, considerând că documentele furnizate de Capoda nu dovedeau că piesele în litigiu ar fi fost omologate de RAR şi nici nu atestau calitatea lor de origine, întrucât este vorba despre documente întocmite de distribuitori, iar nu de producători. La 26 octombrie 2013, Tribunalul Cluj a fost sesizat de Capoda cu o cerere de revizuire a acestei hotărâri. Societatea susţine în special că aplicarea unei proceduri de omologare sau de certificare în cazul pieselor în litigiu este contrară liberei circulaţii a mărfurilor.
Unde-i certificatul de conformitate
În acest context, Tribunalul Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare. Dacă dreptul Uniunii Europene, şi anume articolul 34 TFUE, articolul 31 alineatul (1) din [Directiva 2007/46] şi articolul 1 [alineatul (1)] literele (t) şi (u) din [Regulamentul nr. 1400/2002], poate fi interpretat în sensul că se opune unei legislaţii naţionale precum cea din articolul 1 alineatul (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000, ca instituind o măsură cu efect echivalent unei restricţii cantitative la import, legislaţie conform căreia, pentru libera circulaţie (vânzare, distribuire) a produselor şi materialelor de exploatare noi, din categoria celor care privesc siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului, eficienţa energetică şi protecţia împotriva furturilor vehiculelor rutiere, este necesară fie prezentarea de către vânzător/distribuitor/comerciant a unui certificat de omologare sau certificare în vederea introducerii pe piaţă şi/sau a comercializării emis de către producător, fie, dacă acesta nu a fost obţinut de către vânzător/distribuitor/comerciant sau nu este deţinut de acesta, parcurgerea procedurii de omologare a produselor respective de către [RAR] şi obţinerea unui certificat de omologare în vederea introducerii pe piaţă şi/sau a comercializării emis de către RAR, în condiţiile în care, deşi vânzătorul/distribuitorul/comerciantul deţine un certificat de conformitate în vederea introducerii pe piaţă şi/sau a comercializării pus la dispoziţie de distribuitorul dintr‑un alt stat membru al Uniunii Europene al pieselor şi care distribuie liber pe teritoriul acelui stat membru acele piese, acest certificat este insuficient pentru a permite libera circulaţie/vânzare/distribuire a mărfurilor menţionate? Dacă dreptul Uniunii Europene, şi anume articolul 34 TFUE, respectiv noţiunea «măsuri cu efect echivalent unor restricţii cantitative», articolul 31 alineatul (l) din Directiva 2007/46 şi articolul 1 [alineatul (1)] literele (t) şi (u) din [Regulamentul nr. 1400/2002], poate fi interpretat în sensul că se opune unei legislaţii naţionale care stabileşte ca insuficient pentru a permite libera comercializare a produselor şi materialelor de exploatare noi, din categoria celor care privesc siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului, eficienţa energetică şi protecţia împotriva furturilor vehiculelor rutiere, certificatul de conformitate în vederea introducerii pe piaţă şi/sau a comercializării pus la dispoziţie de distribuitorul dintr‑un alt stat membru al produselor şi materialelor de exploatare noi, din categoria celor care privesc siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului, eficienţa energetică şi protecţia împotriva furturilor vehiculelor rutiere, în condiţiile în care acest distribuitor dintr‑un alt stat membru distribuie liber pe teritoriul acelui stat membru acele piese, certificat în conformitate cu care piesele respective pot fi comercializate pe teritoriul Uniunii Europene?”
