Chiar dacă nu e de competenţa ANI, faptul că puterea actuală i-a răsplătit cu funcţii în consiliile de administraţie ale societăţilor din subordinea primăriilor şi consiliilor judeţene ce le aparţin ca şi culoare politică pe unii lideri sindicali ce i-au ajutat în răsturnarea guvernului Boc, poate fi socotită o incompatibilitate etică. Mai mult, liderii sindicali răsplătiţi de guvernul Ponta au grave probleme cu justiţia.
Pe 18 octombrie 2010, alianţa PSD, PNL şi PC depunea în Parlament moţiunea de cenzură „Moţiunea României majoritare, moţiune populară”. Această a cincea moţiune de cenzură la adresa unui Guvern condus de premierul Emil Boc a fost însoţită de o serie de acţiuni politice şi sindicale complementare.
„Textul va fi elaborat de PSD împreună cu reprezentanţii sindicatelor”, spunea presei, la acea dată, Victor Ponta. De asemenea, pe 27 mai, Ponta declara public la Timişoara că se aşteaptă „ca această moţiune de cenzură să fie sprijinită şi de sindicate şi de patronate” .
Încă din 2009, sindicaliştii au sprijinit PSD, prin proteste în stradă, în intenţia sa de a demite Guvernul Boc. Mişcările sindicale au crescut în intensitate în octombrie 2010 şi au atins apogeul la 27 octombrie 2010, ziua în care s-a votat moţiunea actualei coaliţii USL. Liderii cvartetului confederaţiilor sindicale Cartel Alfa, BNS, CSDR şi CNSLR Frăţia, au scos în stradă 30.000 de oameni din toată ţara care au protestat atunci pe străzile Capitalei, iar PSD a adunat 2.500.000 de semnături de la românii nemulţumiţi.
Mişcări sindicale cu culoare politică
Rămâne consemnat faptul că opoziţia de la acel moment, în special PSD, a căutat să speculeze politic dificultăţile guvernului Boc, confruntat cu nemulţumirile bugetarilor si pensionarilor după anunţarea măsurilor de reducere a salariilor şi pensiilor prin implicarea politică a sindicatelor. Dreptul oamenilor de a protesta nu poate fi contestat într-o democraţie, deplin anapoda era doar mixtura toxică dintre sindical şi politic. Cele două cooperează de multe ori în scopuri comune, adesea cu totul independente de interesele sindicaliştilor de rând. Revendicările sindicale nu au voie, potrivit legii, sa fie de natură politică, apropierea dintre politic şi sindical fiind letală pentru onestitatea mişcării sindicale.
Multe filiale locale PSD au pus umărul la organizarea mitingului de pe 27 octombrie. Din relatările presei din acea zi aflăm că au existat jurnalişti care au pretins că sunt membri de sindicat şi doreau să se deplaseze la Bucureşti, pentru protest. Singura problema era că nu aveau cu ce ajunge în Capitală. Reporterii au stat de vorba prin telefon cu zece lideri locali ai PSD si le-au cerut sprijinul. Ei au aflat că din anumite judeţe manifestanţii veneau la Bucureşti cu autocare ale consiliilor judeţene, obţinute cu ajutorul unor lideri PSD din zonă. Alţi lideri PSD promiteau decontarea transportului pentru cei care urmau să ajună la Bucureşti.
Lideri sindicalişti la Tetarom, Cluj Arena şi Clujana
Moţiunea de cenzură a opoziţiei a căzut pe 27 octombrie 2010. Puterea de azi nu a uitat însă mâna întinsă la nevoie şi a căutat modalităţi prin care să îi răsplătească pe liderii de atunci, chiar dacă, aşa cum ne-a obişnuit, recompensările nu sunt deloc ortodoxe. Astfel, guvernul Ponta a găsit un loc călduţ, pentru cei care l-au susţinut atunci, în consiliile de administraţie ale societăţilor din subordinea consiliilor judeţene şi ale primăriilor. Cum la Cluj Consiliul Judeţean e al coaliţiei de la putere, regăsim câţiva lideri sindicali în consiliile de administraţie ale acestora. La Tetarom, Alexandru Gigi Crişan, fost lider al Sindicatului Moţilor din zona Clujului, este unul dintre membrii consiliului de administraţie, aşa cum se poate citi pe site-ul societăţii. La Cluj Arena, până de puţină vreme, putea fi găsit Nati Ariton, care a fost preşedintele filialei clujene a Blocului Naţional Sindical. În sfârşit, la Clujana, Elena Săcară, secretar al unei filiale a Confederaţiei Naţionale Sindicale Cartel Alfa. Genul acesta de compensări oferite liderilor sindicali au toate şansele să compromită total o mişcare sindicală şi aşa devenită nereprezentativă, dubioasă şi coruptă, amestecată în tot felul de afaceri şi devalizări.
Alex Gigi Crişan în Dosarul Mafiei Lemnului
Doi dintre liderii sindicali amintiţi mai sus au sau au avut grave probleme cu justiţia. Astfel, Alex Gigi Crişan apare într-un dosar de cercetare al DIICOT Alba, alături de omul de afaceri Ioan Cozonac, Valer Prigoană şi Traian Mariş, ultimii doi fiind protagonişti ai Dosarului Mafiei Lemnului de la Direcţia Silvică Cluj. Banii de la Crişan şi Cozonac ajungeau la Mariș, care „le facilita lui Cozonac şi Crişan exploatarea ilegală a unor mari cantităţi de material lemnos, administrat de acesta, situat pe raza judeţului Cluj. Prigoană Valer, în schimbul oferirii materialului lemnos, a solicitat de la Cozonac şi de la Crişan, printr-un intermediar, plata unor sume de bani în interes personal. Parte din aceste sume de bani au fost oferite de Prigoană Valer lui Mariş Traian”, precizează procurorii din Alba.
Nati Ariton, delapidator al unei asociaţii de bloc
Despre Nati Ariton, Liderul Sindicatului BNS Cluj la acel moment, s-a aflat anul trecut că a fost condamnat în 1984 la închisoare pentru că a delapidat 70.000 de lei. Din motivarea sentinţei reiese că Ariton, în perioada 19 octombrie 1982 – 26 septembrie 1984, a lucrat în calitate de administrator la Asociația de locatari din Cluj, str. Mogoșoaia, nr. 4, și în mod repetat, și-a însușit sume de bani din gestiunea, totalizând 68.555,51 de lei. A executat aproape 4 ani, după care a beneficiat de o amnistie generală dată de Nicolae Ceauşescu. Ariton susţine că, de fapt, gaura din gestiunea asociaţiei ar fi provenit de la predecesoarea sa în funcţia de administrator, dar el a căzut ţap ispăşitor ca urmare a unui conflict personal cu un căpitan de Securitate.
Crina Crainic
